Sunt un tanar in varsta de 18 ani din Galati. Practic free-running de aprox 1 an si jumatate. Am hotarat sa scriu in acest blog despre ce am reusit sa descopar,
ce am aflat de la alte persoane cu care practic si ce voi incerca practicand acest sport extrem. ‘Sport’ probabil e greu de spus, deoarece multi considera ‘parkour’-ul si ‘free-running’-ul mai mult ca o arta.
In ziua de astazi tot mai multi ‘traceuri’ (termen folosit practicantilor de parkour/free running) care incearca
Parkour (prescurtat PK) este o disciplină care te ajută să treci peste orice obstacol prin găsirea celui mai eficient şi mai rapid mod de a ajunge din punctul A în punctul B folosind doar mijloacele propriului corp.
Practicanţii acestei discipline se numesc traceur-i. Antrenamentul acestora include elemente din spaţiul cotidian (artificial sau natural) cum ar fi balustrade, copaci, clădiri etc. Ei consideră acest gen de antrenament un mod de eliberare din constrângerile impuse de alte sporturi standardizate cât şi unul de depăşire a limitărilor autoinduse.
*Freerunning este termenul folosit de Sebastien Foucan în documentarul Jump London pentru a se referi la parkour, termen care a ajuns ulterior să descrie un sport bazat pe acrobaţii, diferit de disciplina originala Le Parkour.Parkour este o disciplină fizică inspirată de mişcarea corpului omenesc. Se concentrează pe mişcarea eficientă, neîntreruptă înainte, peste, pe sub, în jurul şi prin obstacole (atât naturale cât şi artificiale) într-un anume mediu înconjurător. Astfel de mişcare poate apărea sub formă de fugă, sărituri, căţărări şi tehnici mai complexe. Scopul parkour-ului este ca practicantul să-şi adapteze mişcarea la orice obstacol din calea sa.Unii oameni găsesc multe similarităţi între parkour şi cascadoriile şi tehnicile celebrului actor şi practicant de arte marţiale Jackie Chan. Totuşi, alţii privesc parkour-ul ca pe o artă asemănătoare dansului: o formă de a materializa mişcarea corpului omenesc în cea mai frumoasă formă a sa. Parkour este adesea legat de ideea de libertate, în forma abilităţii de a depăşi aspecte din preajma ta care tind să limiteze, de exemplu balustrade, grilaje, rampe, scări sau pereţi, cuprizând libertatea la un nivel non-fizic deasemenea.
